Geologia

GEOLOGIA

Geologia, dupǎ cum aratǎ şi denumirea (din greacǎ, geo=pǎmânt şi logos=vorbirea despre ştiinţǎ), este ştiinţa care studiazǎ, pentru scopuri atât teoretice cât şi practice, constituţia şi structura litosferei (pǎtura perifericǎ din structura Pǎmântului) cauzele şi procesele care introduc modificǎri la nivelul acesteia, precum şi ambianţa cosmicǎ generalǎ în care evolueazǎ Pǎmântul (dupǎ Lǎzǎrescu,V). Este una dintre cele mai dinamice ramuri ale cunoaşterii umane, de-a lungul timpului înregistrând o evoluţie spectaculoasǎ şi pentru faptul cǎ, prin caracterul sǎu interdisciplinar, a folosit cele mai noi descoperiri ale geniului uman în domenii precum chimia, fizica, matematica, astronomia, etc. Geologia trateazǎ planeta Pǎmânt ca pe un organism viu, ce s-a nǎscut (acum aproximativ 4,5 miliarde de ani), a evoluat şi, în viitor va pieri (se avanseazǎ cifra de 5 miliarde de ani, atunci când, Soarele, transformat într-o gigantǎ roşie va înghiţi Terra).

În explicarea fenomenelor ce însoţesc evoluţia planetei noastre, geologia a dezvoltat o serie de subramuri ce în timp au devenit domenii ştiinţifice de sine stǎtǎtoare. Dintre acestea menţionǎm, fǎrǎ a avea pretenţia de a epuiza lista:

– petrologia: se ocupǎ cu geneza, descrierea, clasificarea, şi distribuţia regionalǎ a rocilor;

– mineralogia: studiazǎ geneza, descrierea şi clasificarea mineralelor ;

– paleontologia şi stratigrafia: vizeazǎ studiul complex al fosilelor animale şi vegetale, vârsta şi succesiunea formaţiunilor geologice ale litosferei;

– geologia structuralǎ: ce are ca obiect de studiu structurile interne ale corpurilor de roci, a mişcǎrilor şi a deformǎrilor suferite de acestea şi a cauzelor care le produc;

– geologia economicǎ: se ocupǎ de aspectele de cercetare, evaluare, prospecţiune şi explorare în vederea exploatǎrii şi valorificǎrii resurse minerale utile;

– geologie inginereascǎ: vizeazǎ interacţiunile dintre geologie şi lucrǎrile şi activitǎţile umane, studiul şi soluţionarea problemelor de inginerie şi de mediu.