În luna iulie a fost publicat Raportul final privind digitizarea și drepturile de proprietate intelectuală, în muzeele europene. Realizat de către un grup de lucru, din cadrul Rețelei Organizațiilor Europene a Muzeelor (NEMO), în colaborare cu cercetătoarea Nina Szgos, în perioada martie-mai 2020, studiul cuprinde date provenite de la 60 de muzee din Europa, respectiv din Austria, Belgia, Croația, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Italia, Olanda, Polonia, Slovenia și Spania.
Scopul realizării acestei cercetării l-a reprezentat contextul mondial actual în care tehnologia este prezentă în fiecare aspect al vieții noastre, iar dacă acest lucru nu era evident, odată cu declanșarea pandemiei cauzate de virusul Sars-Cov-2 și închiderea tuturor muzeelor, extinderea ofertei muzeale în mediul online s-a transformat dintr-o opțiune într-o necesitate.
Principalul țel al studiului a fost de a identifica problemele cu care se confruntă muzeele în digitizarea patrimoniului. Totodată s-a realizat o statistică privind gradul de digitizare în muzee și s-au studiat pricipalele argumente ale instituțiilor de cultură, privind dorința de digitizare.
Conform studiului, dintre muzeele respondente, peste 80% au indicat ca motivație principală pentru digitizare, creșterea vizibilității colecțiilor, urmată de creșterea aceesului și educație, iar peste 65% dintre muzee au menționat, ca scop principal, punerea la dispoziție de informații pentru cercetători.
În ceea ce privește problemele apărute în procesul de digitizare a patrimoniului, 3 din 4 muzee au declarat că principalele motive sunt reprezentate de lipsa fondurilor și a personalului specializat, urmate de lipsa echipamentelor și unele complicații legate de legislația din domeniul proprietății intelectuale.
Referitor la gradul de digitizare, dintre cele 60 de muzee participante la studiu, a rezultat un grad de digitizare a colecțiilor de 43,6%, cu mențiunea că există diferențe foarte mari în funcție de specificul muzeelor. Dacă în muzeele de artă gradul de digitizare ajunge la 65%, în muzeele de istorie și arheologie acesta scade la 27%, iar în cele de științe naturale întâlnim un grad de digitizare redus, până la 15%. Aceste discrepanțe apar deoarece, în cazul muzeelor de științe naturale și a celor de istorie și arheologie, vorbim de un patrimoniu format dintr-un număr mare de piese, care prezintă o complexitate crescută, ce necesită resurse suplimentare în vederea digitizării.
Din punct de vederea al prezenței în mediul online a patrimoniului digitizat, doar 20% din aceste informații sunt accesibile publicului larg, în principal datorită necesității unor tehnologii performante, a personalului specializat și a unei foarte bune cunoașteri a drepturilor de proprietate intelectuală.
Pe baza acestui studiu, grupul de lucru din cadrul Rețelei Organizațiilor Europene a Muzeelor (NEMO) a emis o serie de recomandări, ce au ca scop îmbunătățirea procesului de digitizare a colecțiilor muzeale. Printre aceste recomandări se află necesitatea asigurării unui cadru legal și tehnologic, care să permită muzeelor să își realizeze în întregime scopul lor în lumea digitală, prin existența unui cadrul legislativ la nivel european și mondial, în special referitor la dreptul de proprietate intelectuală care, să permită muzeelor să fie total vizibile în mediul online și care să permită acces total la colecțiile muzeale.
O altă recomandare se referă la punerea la dispoziția muzeelor de fonduri necesare digitizării, atât pentru procurarea tehnologiilor necesare, în funcție de obiectele ce necesită a fi digitizate, cât și pentru instruirea personalului în acest sens.
În momentul de față muzeele sunt în competiție directă pentru atragerea publicului online, cu foarte multe alte servicii mult mai specializate în acest domeniu, astfel că devine necesară o abordare care să consolideze poziția muzeelor și în lumea virtuală.
Sursa: