Joi, 24 septembrie, a avut loc la sediul Muzeului Județean de Mineralogie „Victor Gorduza” Baia Mare vernisajul expoziției temporare „Comorile României – patrimonial mondial UNESCO din Maramureș”, expoziție realizată în colaborare cu artistul fotograf Tudorel Ilie.

Expoziția prezintă, prin intermediul a 29 de fotografii, o parte din patrimoniul cultural material, patrimoniul cultural imaterial și patrimoniul natural al Maramureșului aflat sub protecția UNESCO.

În debutul vernisajului, directorul Muzeului, domnul Ioan Denuț, a mulțumit publicului pentru prezență și i-a prezentat pe cei care urmau să ia cuvântul: artistul fotograf Tudorel Ilie, lector univ. dr. Natalia Lazăr, de la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Centrul Universitar Nord Baia Mare, preotul paroh Ion Pop, de la Biserica „Sfânta Cuvioasă Paraschiva” din Poienile Izei, una dintre bisericile de lemn din județul Maramureș înscrise în Patrimoniul Mondial UNESCO, și doamna muzeograf Alexandra Sîngeorzan, curatorul expoziției.

Domnul director a vorbit apoi publicului despre UNESCO, despre rolul și importanța acestei organizații în protejarea și promovarea patrimoniului cultural și natural la nivel internațional. A prezentat contextul în care a fost înființată UNESCO, în anul 1945, precum și modul în care, de-a lungul timpului, organizația a dezvoltat o serie de convenții și programe dedicate protejării diferitelor forme de patrimoniu.

Unul dintre subiectele abordate a fost Convenția privind protecția patrimoniului mondial cultural și natural, adoptată de UNESCO în anul 1972. Convenția stabilește cadrul internațional pentru identificarea, protejarea și conservarea unor bunuri culturale și naturale considerate a avea o valoare universală excepțională. În acest context, domnul director a explicat și modul în care un element de patrimoniu poate ajunge să fie înscris pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

În continuare, domnul Ioan Denuț a vorbit despre Comisia Națională a României pentru UNESCO, care în acest an marchează 70 de ani de activitate. România a devenit membră UNESCO în anul 1956, iar în același an, la data de 21 septembrie, a fost înființată și Comisia Națională a României pentru UNESCO, cu rolul de a facilita colaborarea dintre România și organizația internațională și de a contribui la implementarea programelor UNESCO în țara noastră. În finalul intervenției sale, domnul director a evidențiat și legătura dintre organizarea expoziției și Zilele Europene ale Patrimoniului, eveniment desfășurat anual în luna septembrie și dedicat promovării patrimoniului cultural și sensibilizării publicului cu privire la importanța protejării acestuia.  

În continuare, a luat cuvântul curatorul expoziției, doamna muzeograf Alexandra Sîngeorzan, care a vorbit pe scurt despre rolul său în realizarea și pregătirea expoziției, după care a prezentat publicului artistul fotograf Tudorel Ilie, parcursul său profesional, premiile și distincțiile primite de-a lungul timpului. În cadrul prezentării a fost evidențiată și bogata sa activitate expozițională, artistul fiind prezent în 206 expoziții de artă fotografică, dintre care 95 de expoziții personale și 111 de expoziții de grup, în muzee și centre culturale din România, Belgia, China, Japonia, Polonia, Slovacia, Spania, Ungaria și Ucraina.

După prezentarea parcursului său profesional, a luat cuvântul artistul fotograf Tudorel Ilie, care a vorbit despre expoziția „Comorile României – Patrimoniul Mondial UNESCO din Maramureș” și despre proiectele sale fotografice dedicate patrimoniului.

În cadrul intervenției sale, acesta a prezentat publicului și câteva dintre modalitățile prin care patrimoniul UNESCO din România poate fi descoperit și documentat. A explicat faptul că fotografiile prezentate în cadrul expoziției pot fi regăsite și în publicațiile UNESCO disponibile pe site-ul organizației, alături de informații despre celelalte elemente de patrimoniu din România aflate sub protecția UNESCO. De asemenea, a vorbit și despre harta interactivă disponibila pe același site prin intermediul căreia pot fi identificate, în funcție de zone, diferitele elemente de patrimoniu.

Pentru a apropia publicul de patrimoniul cultural și prin intermediul obiectelor, nu doar al imaginilor, artistul a adus în sala de expoziție mai multe obiecte tradiționale, pe care le-a prezentat și le-a oferit apoi celor prezenți pentru a putea fi privite și atinse: o țesătură, o lingură de lemn și un model de mărțișor arhaic.

Un alt subiect abordat a fost tema din acest an a Zilelor Europene ale Patrimoniului, „Patrimoniu în pericol: Renaștere, rezistență, reimaginare”, și pericolele care pot afecta patrimoniul cultural, în special patrimoniul material. În acest context, Tudorel Ilie a făcut referire la incendiul care a distrus, în urma unui trăsnet, biserica de lemn din Posta, la 3 iulie. Pentru a ilustra această situație, a prezentat publicului o fotografie realizată de el cu biserica înainte de distrugere, o imagine de după incendiu și o bucată de lemn ars rămasă în urma dezastrului, obiecte pe care le-a oferit apoi celor prezenți pentru a putea fi văzute de aproape.

În încheiere, artistul a subliniat importanța implicării fiecăruia dintre noi în protejarea patrimoniului și responsabilitatea pe care o avem față de păstrarea și transmiterea acestuia către generațiile viitoare. Pornind de la această idee, l-a invitat să ia cuvântul pe preotul Ion Pop, de la Biserica „Sfânta Cuvioasă Paraschiva” din Poienile Izei, una dintre bisericile de lemn din Maramureș înscrise în Patrimoniul Mondial UNESCO, pentru a vorbi despre experiența de a avea în grijă și de a contribui la păstrarea unei astfel de importante mărturii de patrimoniu.

În intervenția sa, parohul Ion Pop a vorbit despre etimologia unor cuvinte, inclusiv a conceptului de patrimoniu, subliniind importanța înțelegerii acestuia nu doar ca o noțiune, ci ca o moștenire pe care o primim și pe care avem responsabilitatea de a o păstra și transmite mai departe. Pornind de la această perspectivă, a prezentat biserica pe care o are în grijă, vorbind despre valoarea acesteia și despre responsabilitatea pe care o presupune păstrarea unei astfel de mărturii de patrimoniu. În același timp, a evidențiat importanța unor oameni precum artistul fotograf Tudorel Ilie, care, prin fotografiile și proiectele lor, contribuie la promovarea patrimoniului și la apropierea acestuia de public.

Următoarea intervenție a aparținut doamnei lector univ. dr. Natalia Lazăr, de la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Facultatea de Litere Baia Mare, Specializarea Etnologie, coordonator al Comitetului de Organizare UNESCO pentru monumentele istorice din județul Maramureș, înscrise în Lista Patrimoniului Mondial, ca parte a bunului serial „Biserici de lemn din Maramureș”.

În intervenția sa, doamna Natalia Lazăr a vorbit despre diferitele forme ale patrimoniului – material, imaterial și natural – despre importanța cunoașterii și protejării acestora și despre responsabilitatea pe care o avem față de ceea ce am moștenit de la generațiile anterioare. Patrimoniul nu reprezintă doar o mărturie a trecutului, ci și o moștenire pe care avem datoria să o păstrăm și să o transmitem generațiilor viitoare.

În încheiere, doamna Natalia Lazăr l-a felicitat pe artistul fotograf Tudorel Ilie pentru realizarea expoziției și i-a mulțumit pentru activitatea sa de promovare a patrimoniului, subliniind importanța unor astfel de demersuri pentru ca valorile patrimoniului să fie cunoscute și apreciate de un public cât mai larg.

În încheierea evenimentului, domnul director Ioan Denuț a revenit, pe scurt, asupra faptului că activitatea UNESCO nu se limitează la Lista Patrimoniului Mondial, organizația având și alte programe și forme de recunoaștere dedicate patrimoniului, educației, protecției mediului și dezvoltării durabile. A amintit Programul „Omul și Biosfera” (MAB), prin care s-a constituit Rețeaua Mondială a Rezervațiilor Biosferei, precum și Programul Internațional pentru Geostiințe și Geoparcuri, în cadrul căruia se înscriu Geoparcurile Mondiale UNESCO. În acest context, a făcut referire și la demersurile pentru realizarea Geoparcului UNESCO Gutâi-Maramureș, un proiect important pentru județul nostru, proiect în care Muzeul Județean de Mineralogie „Victor Gorduza” este în mod direct implicat.

De asemenea, domnul director a amintit rolul Rețelei Școlilor Asociate UNESCO (ASPnet), al Catedrelor UNESCO din universități și al rețelelor UNITWIN, care contribuie la promovarea educației, cercetării și cooperării în domenii aflate în acord cu prioritățile UNESCO.

La final, domnul director le-a mulțumit tuturor celor prezenți pentru participarea la vernisaj și, în mod special, conducerii Școlii Gimnaziale „Alexandru Ivasiuc” din Baia Mare și Seminarului Teologic Ortodox „Sfântul Iosif Mărturisitorul” din Baia Mare, pentru prezența elevilor din cadrul acestor unități de învățământ la eveniment.

23 septembrie 2026 | Muzeul Județean de Mineralogie „Victor Gorduza” Baia Mare

La finalul celor șase luni de activități desfășurate în cadrul proiectului „Școala Naturii în Geoparcul Gutâi-Maramureș”, partenerii, voluntarii, profesorii și participanții s-au reunit la Muzeul Județean de Mineralogie „Victor Gorduza” Baia Mare, pentru a privi în urmă la experiențele construite împreună și, mai ales, pentru a răspunde unei întrebări simple, dar esențiale: „Ce am învățat?”

Evenimentul de închidere a fost mai mult decât o retrospectivă a activităților. A fost un moment dedicat oamenilor care au făcut posibil proiectul și lecțiilor pe care natura, geologia, comunitatea și colaborarea le-au oferit pe parcursul celor șase luni.

Proiectul a propus o perspectivă interdisciplinară asupra patrimoniului natural și cultural din zona viitorului Geoparc UNESCO Gutâi-Maramureș, printr-o serie de activități dedicate unor elemente fundamentale ale naturii: Oameni, Apă, Foc, Lemn și Timp.

La începutul evenimentului, Marinel Kovacs a adresat un cuvânt de bun venit și a prezentat pe scurt parcursul proiectului. Ioana Tripon, managerul proiectului, a vorbit despre experiența echipei și despre ceea ce a însemnat implementarea „Școlii Naturii”. Au fost, de asemenea, prezentați membrii echipei și voluntarii implicați, printre aceștia numărându-se reprezentanții Muzeului Județean de Mineralogie „Victor Gorduza” Baia Mare – conf. univ. dr. ing. Ioan Denuț, dr. ing. Ionuț Bereș și ing. Teodora Ruskal, voluntar din partea programului BRAVoluntar – Izabella Mariș și responsabil comunicare – Rada Pavel.

OAMENI – „O geologie a sentimentelor”

Prima activitate, „O geologie a sentimentelor” – Atelier de creație inspirat de muzica geosferelor, a adus împreună geologia și arta, într-un demers realizat în colaborare cu Colegiul de Arte Baia Mare.

Participanții au fost invitați să descopere legături între procesele și fenomenele naturale și modul în care acestea pot fi transpuse în expresie artistică și muzicală. Momentul dedicat activității a inclus prezentarea proiectului, proiecția filmului „Muzica geosferelor” și un moment artistic susținut de elevii și profesorii Colegiului de Arte Baia Mare.

Au fost prezenți prof. Camelia-Laura Bogdan, directoarea Colegiului de Arte Baia Mare, precum și profesorii Călin Ionce, Sebastian Nagy și Dorin Chereji, alături de elevii implicați în proiect.

Activitatea a demonstrat că educația despre natură nu se limitează la informații și concepte științifice, ci poate deveni o experiență creativă, în care geologia întâlnește muzica și emoția.

APĂ – „De la Marea Tethys la Lacul Albastru”

A doua activitate, „De la Marea Tethys la Lacul Albastru” – Sesiune de conștientizare geologică și ecologică, a avut ca punct central unul dintre cele mai cunoscute obiective naturale din zona Baia Sprie – Lacul Albastru.

Activitatea a fost realizată în parteneriat cu Primăria Orașului Baia Sprie, Clubul Green Impact Baia Sprie, Facultatea de Inginerie din cadrul CUNBM și Muzeul Județean de Mineralogie „Victor Gorduza” Baia Mare.

În cadrul acestei activități, Muzeul a contribuit prin organizarea unui atelier interactiv de geologie, în care elevii au avut ocazia să descopere colecția didactică de roci și minerale. Participanții au putut observa și testa proprietățile fizice ale unor minerale și roci, dar și să le studieze la microscop, transformând învățarea într-o experiență directă și interactivă.

Unul dintre momentele importante ale activității a fost atelierul educativ coordonat de șef lucr. dr. ing. Valeria Brezoczki, de la Facultatea de Inginerie, care, cu sprijinul fiicei sale și al altor șase studente voluntare, a transformat învățarea într-o adevărată provocare pentru elevii de la Clubul Green Impact Baia Sprie.

Organizat sub forma unui concurs educativ, atelierul le-a oferit elevilor posibilitatea de a testa și observa proprietățile chimice ale apei din Lacul Albastru, parcurgând o serie de provocări și răspunzând la întrebări din domenii precum ecologia, geologia și chimia. Prin joc, experiment și lucru în echipă, participanții au descoperit că știința poate fi explorată într-un mod accesibil și captivant.

De la istoria geologică a Mării Tethys și până la formarea și particularitățile Lacului Albastru, activitatea a urmărit să apropie participanții de geologia locului în care trăiesc și să îi ajute să privească peisajul dintr-o perspectivă nouă.

FOC – „Inima fierbinte a Pământului”

A treia activitate, „Inima fierbinte a Pământului”, a fost dedicată vulcanismului din Munții Gutâi și modului în care procesele geologice care au avut loc cu milioane de ani în urmă au contribuit la formarea peisajului actual.

Activitatea s-a desfășurat în parteneriat cu Școala Gimnazială „Vasile Lucaciu” Șișești, împreună cu structura sa, Școala „Constantin Dipșe” Șurdești.

Participanții au avut ocazia să descopere, într-un mod accesibil și interactiv, povestea vulcanică a regiunii și legătura dintre procesele din interiorul Pământului și peisajul pe care îl vedem astăzi.

La evenimentul de închidere a fost prezentat filmul realizat în cadrul activității, iar Mihaela Roman Boiciuc, directoarea Școlii Gimnaziale „Vasile Lucaciu” Șișești, a vorbit despre experiența proiectului și despre ceea ce au învățat elevii și profesorii implicați.

LEMN – „Povești din Codrii Seculari”

Cea de-a patra activitate, „Povești din Codrii Seculari”, a avut un public diferit față de celelalte activități ale proiectului. Pornind de la o observație simplă – aceea că, deși Maramureșul are în componența sa un sit de Patrimoniu Mondial UNESCO, numeroși localnici și chiar turiști nu au ajuns niciodată în Codrii Seculari de la Strâmbu Băiuț – activitatea a fost dedicată ghizilor de turism.

Activitatea a fost realizată în parteneriat cu Primăria Comunei Băiuț, Facultatea de Inginerie și Asociația EcoLogic și a inclus un tur ghidat în teren.

Scopul a fost de a le oferi acestora ocazia de a descoperi direct această destinație, de a-i înțelege valoarea naturală și de a afla povestea pădurilor seculare chiar la fața locului. Participanții au parcurs traseul prin codrii de la Strâmbu Băiuț și au avut parte de un ghidaj realizat de specialiști ai domeniului silvic.

Pe tot parcursul traseului, ghid ne-a fost inginerul silvic Florin Mârzac, un bun cunoscător al acestor codri valoroși. Dacă de la Teodor Ilieș, unul dintre vârstnicii înțelepți ai satului Poiana Botizii, participanții au aflat povești despre cum a străbătut aceste păduri încă de când era „de-o palmă”, de la Florin Mârzac au descoperit de ce pădurile prin care ne-am plimbat sunt diferite de pădurile obișnuite.

„Povești din Codrii Seculari” a fost, astfel, despre a descoperi un patrimoniu care există aproape de noi, dar care încă nu este suficient cunoscut, și despre a crea noi oportunități prin care acesta să fie descoperit și de cei care ajung în Maramureș.

Experiența a fost documentată în filmul „Povești din Codrii Seculari”, prezentat în cadrul evenimentului de închidere a proiectului.

Ioana Brîndău, ghid în cadrul activității, a împărtășit la evenimentul de închidere câteva dintre concluziile acestei experiențe.

TIMP – „Rocile, mărturii ale trecutului”

Ultima activitate, „Rocile, mărturii ale trecutului”, a propus o călătorie prin timpul geologic prin intermediul unei colecții virtuale de roci din arealul viitorului Geoparc UNESCO Gutâi-Maramureș.

Voluntarul Alexandru Szakacs a prezentat modul în care rocile pot deveni adevărate „mărturii” ale trecutului geologic și cum, prin studierea lor, putem reconstitui o parte din istoria Pământului.

Colecția virtuală realizată în cadrul proiectului oferă o modalitate accesibilă de a descoperi diversitatea geologică a regiunii și de a înțelege faptul că fiecare rocă poate spune o poveste despre mediul și procesele prin care s-a format.

Un proiect despre natură, dar mai ales despre oameni

Privind în urmă, cele cinci direcții ale proiectului – Oameni, Apă, Foc, Lemn și Timp – au devenit tot atâtea modalități de a descoperi și înțelege mai bine teritoriul viitorului Geoparc UNESCO Gutâi-Maramureș.

De la muzică și artă la geologie, de la Lacul Albastru la vulcanii stinși ai Munților Gutâi, de la pădurile seculare de la Strâmbu Băiuț la rocile care păstrează memoria geologică a regiunii, „Școala Naturii” a arătat că natura poate deveni cea mai complexă sală de clasă.

Pentru Muzeul Județean de Mineralogie „Victor Gorduza” Baia Mare, implicarea în acest proiect a reprezentat o continuare firească a misiunii sale de educație și promovare a patrimoniului geologic, dar și o oportunitate de a aduce mai aproape de copii și tineri colecțiile, metodele și instrumentele prin care poate fi descoperită geodiversitatea.

La final, întrebarea „Ce am învățat?” nu a avut un singur răspuns. Am învățat despre roci și minerale, despre apă, vulcani, păduri și timp geologic, dar și despre colaborare, voluntariat, creativitate și responsabilitatea pe care o avem față de patrimoniul natural al locului în care trăim.

Iar poate una dintre cele mai importante lecții este că natura se înțelege cel mai bine atunci când o descoperim împreună.

Mulțumim tuturor partenerilor, profesorilor, elevilor, voluntarilor, ghizilor și membrilor echipei care au contribuit la cele șase luni de activități și au făcut posibilă această experiență.

„Școala Naturii în Geoparcul Gutâi-Maramureș” se încheie ca proiect, dar lecțiile sale continuă în fiecare dintre cei care au participat.

Prin amploarea sa, congresul a consolidat rolul României ca pol regional de cercetare geologică, Cluj-Napoca devenind pentru câteva zile centrul internațional al comunității geologice.

CBGA 2026 a reunit specialiști, cercetători, profesori universitari și reprezentanți ai instituțiilor academice din toate cele 16 țări membre CBGA: Albania, Austria, Bosnia și Herțegovina, Bulgaria, Croația, Cehia, Macedonia de Nord, Grecia, Ungaria, Muntenegru, Polonia, România, Serbia, Slovacia, Slovenia și Ucraina.
Evenimentul a avut o deschidere internațională extinsă, cu participanți din alte 15 state: Regatul Unit, Franța, Elveția, Belgia, Țările de Jos, Germania, Suedia, Norvegia, Lituania, Turcia, Arabia Saudită, China, Australia și Statele Unite ale Americii.

Programul științific a inclus:

• 4 prelegeri plenare
• 24 prelegeri invitate
• 53 convenori
• 41 burse pentru studenți
• 7 workshop-uri gratuite.

Ediția CBGA 2026 a avut o structură complexă și bine articulată, cuprinzând:

• 17 sesiuni generale, dedicate principalelor direcții de cercetare din geologie (geoheritage, mineralogie, vulcanologie, geocronologie, tectonică etc.);
• 12 sesiuni speciale, axate pe teme interdisciplinare și avansate (materii prime critice, arhive cristaline, sisteme evaporitice, Paratethys, reconstrucții climatice izotopice etc.);
• 7 workshop-uri, orientate spre metode moderne de cercetare (LA-ICMS, modelare analogică, geohazarde, monitorizare salt-karst etc.);
• 11 excursii de teren, organizate pre și post-simpozion, acoperind zone geologice de interes major din România și Serbia.

Instituția noastră a fost reprezentată de directorul Ioan Denuț și de muzeografii Teodora Ruskal și Ioan Bereș, implicarea Muzeului fiind vizibilă atât în cadrul sesiunilor științifice, cât și în activitățile practice ale congresului.

În cadrul sesiunii dedicate geoeducației, muzeografa Teodora Ruskal a susținut o prezentare dedicată activităților și evenimentelor geoeducaționale desfășurate în cadrul proiectului Gutâi–Maramureș Geoparc UNESCO. Lucrarea „The Gutâi-Maramureș UNESCO Geoparc Project (NW Romania): a framework for implementation geoeducational projects” (autori: Ioan Denuț, Teodora Ruskal, Ioan Bereș, Alexandra Sîngeorzan, Marinel Kovacs) a evidențiat rolul educației în promovarea și valorificarea patrimoniului geologic regional, precum și contribuția muzeului la dezvoltarea unor programe educaționale adresate publicului de diferite vârste.

Tot în cadrul aceleași sesiuni, domnul Marinel Kovacs, membru al Consiliului Științific al Muzeului și inițiator al proiectului de înființare a unui geoparc în regiunea Maramureșului, a prezentat patrimoniul geologic al viitorului geoparc, evidențiind valoarea științifică și potențialul acestuia cu lucrarea „Geoheritage in the new Gutâi-Maramureș UNESCO Geoparc project, East Carpathians NW Romania)” (autori: Marinel Kovacs, Alexandru Szakács, Ioan Denuț, Ágnes Gál).

De asemenea, domnul director Ioan Denuț a prezentat, în cadrul secțiunii de postere, o lucrare („Mineral heritage of Maramureș (NW Romania)”, autori: Ioan Denuț, Anca Cociotă, Alexandra Sîngeorzan) dedicată patrimoniului mineral al Maramureșului, aducând în atenția comunității științifice bogăția și diversitatea mineralogică a regiunii.
Toate lucrările au fost publicate în Volumul de Abstracte al CBGA 2026, editat de Universitatea Babeș‑Bolyai, iar prin aceste contribuții, reprezentanții muzeului au promovat atât patrimoniul geologic și mineralogic al județului, cât și activitățile de cercetare și educație desfășurate de instituție.

Un moment important al congresului l-a constituit desfășurarea excursiilor de teren, activități care au oferit participanților posibilitatea de a observa direct elemente reprezentative ale patrimoniului geologic din regiunea carpato-balcanică. Dintre aceste excursii 5 au fost organizate pre-congres, una în timpul Congresului, iar 5 au fost organizate post-congres. Ghidurile oficiale ale excursiilor au fost publicate în volumul „Field Trips Guide Volume”, editat de Sergiu Drăgușanu, George Pleș și Călin Gabriel Tămaș. Muzeul a fost implicat în organizarea excursiei FT3 – „Volcanism and associated hydrothermal activity in the Miocene Oaș–Gutâi volcanic zone”, realizată de Marinel Kovacs, Alexandru Szabócs, Ioan Denuț și Alexandra Sîngeorzan.

Traseul s-a desfășurat în zone de interes geologic deosebit, reprezentative pentru patrimoniul natural al regiunii și situate în arealul de interes al viitorului Geoparc UNESCO Gutâi–Maramureș. Participanții au avut ocazia să descopere particularitățile geologice ale zonei vulcanice miocene din Munții Oaș–Gutâi și să aprofundeze, prin observații directe, cunoștințele privind evoluția geologică a regiunii, manifestările vulcanice și procesele hidrotermale.

Prin caracterul său aplicativ, activitatea a completat programul științific al congresului, oferind participanților posibilitatea de a corela informațiile teoretice cu observațiile realizate în teren. Ultimul punct al traseului l-a constituit vizita la Muzeul Județean de Mineralogie „Victor Gorduza” Baia Mare, unde participanții au avut ocazia să descopere colecțiile și expozițiile muzeului, ghidați de directorul instituției, Ioan Denuț. Vizita a reprezentat un prilej de prezentare a patrimoniului mineralogic al Maramureșului și a rolului muzeului în conservarea, cercetarea și valorificarea acestuia, precum și în promovarea geoeducației.

Astfel, muzeul a devenit un punct de întâlnire între cercetarea geologică de teren și valorificarea muzeală a patrimoniului natural, oferind participanților o perspectivă complementară asupra bogăției geologice a regiunii.

Congresul a beneficiat de sprijinul unor sponsori importanți: geoLogic site, DPM Metals, ROMCIM, Saint‑Gobain, Holcim, GRANDEMAR, MDPI, Fodina Target, Geiger, GEOGAM, GEOSD Consulting, ZEISS, GEOSOIL Instruments, ARC Industrial.

Participarea Muzeului Județean de Mineralogie „Victor Gorduza” Baia Mare la CBGA 2026 a reprezentat o oportunitate importantă de promovare a patrimoniului geologic și mineralogic al Maramureșului într-un context științific internațional.
Totodată, implicarea reprezentanților muzeului în sesiunile științifice și în activitățile practice ale congresului a contribuit la consolidarea relațiilor de colaborare dintre instituția muzeală, mediul academic și comunitatea geologică.
Pentru proiectul Gutâi–Maramureș Geoparc UNESCO, evenimentul a constituit un prilej de prezentare a valorilor geologice ale regiunii și a inițiativelor de geoeducație, evidențiind potențialul teritoriului pentru cercetare, educație și dezvoltare durabilă.
Ne bucurăm că am avut ocazia să contribuim la desfășurarea unui eveniment științific de asemenea anvergură, atât prin participarea specialiștilor Muzeului, cât și prin implicarea în organizarea unei activități de teren și workshop-uri.

Muzeul Județean de Mineralogie „Victor Gorduza” Baia Mare își reafirmă astfel angajamentul de a contribui la cercetarea, conservarea și promovarea patrimoniului geologic și mineralogic al Maramureșului, precum și la dezvoltarea proiectului Gutâi–Maramureș Geoparc UNESCO.

COMUNICAT  DE  PRESĂ

Expoziţia de artă fotografică itinerantă :

„COMORILE ROMÂNIEI - Patrimoniul Mondial UNESCO

din Maramureș ”

Expune : Tudorel Ilie , Baia Mare , judeţul Maramureş

      Expoziţia de artă fotografică „COMORILE ROMÂNIEI - Patrimoniul Mondial UNESCO din Maramureș ” este o expoziţie-eveniment care îşi propune să promoveze în rândul iubitorilor de cultură din ţară şi din străinătate cele mai importante valori ale Patrimoniului Cultural Mondial UNESCO din județul  Maramureș. Este o continuare firească a proiectului cultural „Comorile României ” care prin ansamblul evenimentelor culturale anterioare din cadrul turneului internațional al expoziției de artă fotografică „Comorile României”, au avut ocazia să promoveze patrimoniul cultural din România și implicit din județul Maramureș, în Europa și în Asia, fiind vizionate până acum de sute de mii de vizitatori. Turneul expoziţiei a avut ocazia sa promoveze valorile și identitatea națională a României şi în zonele unde este prezentă diaspora românească.

     Vernisajul expoziției va avea loc joi 24 septembrie 2026 ora 12.30 la Muzeul Județean de Mineralogie „Victor Gorduza” din Baia Mare, bd. Traian nr. 8 , judeţul Maramureș. Cu acest prilej se vor sărbători Zilele Europene ale Patrimoniului 2026. Expoziţia va fi deschisă în perioada septembrie-noiembrie 2026. Evenimentul cultural este realizat în colaborare cu Muzeul Județean de Mineralogie „Victor Gorduza” din Baia Mare și cu „Comitetul de Organizare UNESCO pentru monumentele istorice din judeţul Maramureș, înscrise în Lista patrimoniului mondial, ca parte a bunului serial Biserici de lemn din Maramureș” (Coordonator Lect.univ. dr. Natalia Lazăr de la Universitatea Tehnică Cluj-Napoca, Centrul Universitar Nord Baia Mare ).

      Tema principală a Zilelor Europene ale Patrimoniului 2026 este „ Patrimoniul în pericol : Reînvie , Rezistă , Reimaginează ”. Tema aleasă în anul 2026 la nivel european este de mare actualitate deoarece atrage atenția asupra patrimoniului aflat în zilele noastre în fața unor noi provocări diverse de natură să pună în pericol aceste valori. Se spune că timpul nu cruță nimic! Dar pericolelor datorate scurgerii timpului acum s-au adaugat schimbările climatice, dezvoltarea tehnologică, presiunile sociale și  conflictele armate.

      Zilele Europene ale Patrimoniului 2026 sunt un prilej de a atrage atenția asupra acestor pericole cât și a modului în care sunt puse în valoare și  protejate monumente și clădiri de patrimoniu, arii protejate, tradiții și meșteșuguri populare. Este momentul să vorbim și mai ales să acționăm pentru a putea păstra , recupera și transmite mai departe urmașilor noștri valorile patrimoniului european. Toate acestea fac parte integrantă din memoria comunităților locale, europene și mondiale.

   Obiectivul expoziţiei este să facă cunoscute publicului larg valorile recunoscute pe plan mondial ale patrimoniului tangibil, intangibil şi natural ale României înscrise pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO din Maramureș și din România, precum și nevoia stringentă de a le proteja și a le lăsa moștenire generațiilor viitoare. Aceasta moștenire trebuie să fie o moștenire vie, vibrantă în conștiința colectivă a comunităților locale care au norocul de a avea pe meleagurile lor aceste situri ale patrimoniului mondial UNESCO. Micilor comunități, unele rurale, le revine sarcina de a proteja, conserva și promova permanent patrimoniul local înscris pe Lista UNESCO, ca fiind o resursă importantă pentru dezvoltarea durabilă în principal la nivel local, dar și județean, regional sau național. Marile valori patrimoniale româneşti, care ne diferenţiază cultural de alte popoare, au darul de a ne face mândri că suntem români, mai ales acum când are loc un proces de globalizare şi de nivelare a valorilor pe plan mondial. În special acum, când contextul geopolitic mondial instabil și frecvența crescută a războaielor, poate pune în pericol și patrimoniul mondial UNESCO. Trebuie încurajate toate iniţiativele prin care cetăţenii să se implice în ampla cunoaştere a patrimoniului cultural. Educația pentru patrimoniu este prilejul cu care se va consolida sentimentul de apartenenţă la un spaţiu cultural european și mondial al nostru al tuturor. Patrimoniul UNESCO este o bogație comună a umanității, desigur cu respectarea diversităţii culturale şi elementelor de unicitate ale fiecărui popor în parte.

    Această expoziţie de artă fotografică prezintă, într-o selecție de 30 de lucrări, monumente UNESCO din valoroase locaţii , tradiții și obiceiuri, imortalizate în siturile patrimoniului recunoscute pe plan mondial din județul Maramureș ( aflate pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO din România). Prezentarea acestor fotografii în publicațiile UNESCO și prezența lor în Harta UNESCO, certifică valoarea lor și sunt o adevarată carte de vizită a județului Maramures în întreaga lume.

    În ambianța de la Muzeul Județean de Mineralogie „Victor Gorduza” din Baia Mare aceste fotografii  iconice sunt prezentate împreună cu comorile subpământene ( „florile de mină” ale muzeului ). Acest concept expozițional inedit amplifică valoarea Patrimoniului UNESCO din județul Maramureș , acesta devenind cu atât mai mult o „Moștenire Vie” !

           Toate aceste fotografii color realizate la un înalt nivel artistic se constituie într-o oglindă vie a bogaţiei culturale de care poate dispune poporul român prin valorificarea durabila a patrimoniului UNESCO. Este momentul ca toţi românii să cunoască şi să aprecieze această inestimabilă avuţie naţională, europeană şi mondială care este patri-moniul UNESCO din România. Numai așa vom putea face din acesta o resursă impor-tantă de dezvoltare personală şi comunitară prin conservare, protejare, promovare şi punere în valoare adecvată. Cu o strategie coerentă pe termen mediu și lung patrimoniul UNESCO  poate fi un important vector de promovare a turismului cultural în România.

         Comunitățile unde se află siturile UNESCO au un rol hotărâtor în utilizarea cu  responsabilitate a patrimoniului astfel încât să faciliteze în prezent întalnirea dintre trecut și viitor, fiind o punte între generații. Localnicii trebuie conștientizați că patrimo-niul UNESCO este o sursă uriașă de bogație comunitară locală și noi trebuie să avem grijă de acesta. Deci acest patrimoniu trebuie cu orice preț sa fie : Reînviat și Protejat ca să reziste în fața oricăror pericole , Reimaginat creativ ca să fie mereu în actualitate !

       Tânăra generație trebuie educată în spiritul respectului pentru integritatea patrimoniului și necesitatea conservării acestuia pentru a fi cu adevărat „Moștenirea Vie” pe care ne-o dorim. Mai ales implicarea Familiei, Școlii și Bisericii pot avea un rol esențial în formarea dragostei pentru patrimoniul local înscris pe Lista UNESCO. Copiii  și tinerii trebuie să știe de la cea mai fragedă vârstă că patrimoniul acesta este o parte a identității locale. Nu trebuie precupețit nici un efort pentru a reuși ! Modalitățile de abordare educativă trebuie să fie creative. Chiar și poveștile despre patrimoniul local înscris pe Lista UNESCO  pot fi prezentate mai bine prin tradiționalul „viu grai” , mult mai interesant decât universul digital sau realitatea virtuală, care fascinează tineretul de la orașe și sate în prezent.

       Educația pentru patrimoniu, îmbogăţind sufleteşte oamenii cu bogate informaţii culturale, este o ocazie deosebită de a vizita locurile minunate ale României şi ale lumii iar preţuind patrimoniul cultural ne vom putea redescoperi diversitatea şi astfel se va iniţia un dialog intercultural despre ce avem în comun noi românii și întreaga lume.

    Patrimoniul mondial UNESCO din Maramureș și din România este o bogaţie care, venind de la strămoşii noştri daci şi străbătând cu succes veacurile, este o parte integrantă a identităţii poporului român, dar este totodată şi o valoare universală ! Se cuvine deci să-l cunoaştem, să-l păstrăm, să-l punem în valoare şi să-l transmitem generaţiilor viitoare !

   Evenimentele culturale desfășurate în cadrul acestui proiect cultural sunt organizate sub forma unor evenimente-manifest care au menirea de a atrage atenția autorităților locale sau centrale, cât și societății civile, asupra problematicii Patrimoniului Cultural Mondial UNESCO din Maramureș și din România și a nevoii urgente de conservare, reabilitate și punere în valoare a acestuia. Toți trebuie sensibilizați pentru ca valoroasa memorie a locurilor să dăinuie peste veacuri !   

      Această expoziţie de artă fotografică poate fi considerată o mică provocare pentru vizitatorii de toate vârstele de a se implica personal în protejarea patrimoniului nostru european și mai ales a Patrimoniului Mondial UNESCO din Maramureș și România.

     Tema „ Patrimoniul în pericol : Reînvie , Rezistă , Reimaginează ” nu este doar o temă pentru anul 2026, ci trebuie sa fie o preocupare permanenta a noastră a tuturor !

                                                                   Expozant : Tudorel  Ilie , 21.09.2026

Cinci zile de descoperire, experimentare și aventură în Munții Gutâi

În perioada 31.08.2026-04.09.2026 a avut loc cea de-a IV-a ediție a Școlii de Vară „Geodiversitate în Maramureș”, elevii Colegiului Național „Mihai Eminescu” din Baia Mare au avut ocazia să descopere, timp de cinci zile, patrimoniul geologic și natural al Maramureșului printr-o serie de activități desfășurate, în cea mai mare parte, în teren.

Organizată de Muzeul Județean de Mineralogie „Victor Gorduza” Baia Mare, în cadrul Proiect Geoparcul UNESCO Gutâi-Maramureș, cu sprijinul financiar al Consiliul Judeţean Maramureş, Școala de Vară și-a propus să apropie elevii de științele Pământului printr-o abordare practică și interactivă. Mineralogia, petrografia, geologia, paleontologia, geodiversitatea și protecția naturii au fost descoperite nu doar prin prezentări, ci mai ales prin observații de teren, experimente, ateliere și experiențe directe.

Programul s-a desfășurat în zona Izvoare, oferind participanților posibilitatea de a înțelege legătura dintre patrimoniul geologic, biodiversitate, peisaj și comunitățile locale.

Ziua I – De la muzeu la teren: primele descoperiri

Prima zi a început la Muzeul Județean de Mineralogie „Victor Gorduza” Baia Mare, unde elevii Colegiului Național „Mihai Eminescu”, însoțiți de profesoarele Alina Mirela Bîrsan și Mureșan Ramona, au fost întâmpinați de directorul muzeului, Ioan Denuț, și de muzeografii Ioan Bereș și Teodora Ruskal.

Turul ghidat al muzeului a reprezentat prima incursiune în lumea mineralelor și rocilor și a oferit participanților un punct de plecare pentru activitățile din zilele următoare.

După vizita la muzeu, grupul a pornit spre prima activitate de teren.

Prima oprire a fost la Rezervația Naturală Geologică „Coloanele de la Limpedea”, unul dintre obiectivele geologice spectaculoase din zona Baia Mare. Aici, Ioan Bereș și Ioan Denuț le-au explicat elevilor modul de formare a coloanelor și importanța protejării unor astfel de obiective naturale.

Programul a continuat la Barajul Strâmtori–Firiza, unde participanții au traversat barajul și au avut posibilitatea de a intra în corpul acestuia, în zona turbinelor, fiind ghidați de Mirel Flontaș. Elevii au aflat informații despre construcția și funcționarea obiectivului, precum și despre dimensiunile impresionante ale barajului, care are o înălțime de 51,5 metri și o capacitate de aproximativ 16 milioane de metri cubi de apă.

De aici, călătoria a continuat spre Izvoare, locul în care urma să se desfășoare cea mai mare parte a Școlii de Vară.

După sosire, participanții au fost familiarizați cu programul și regulamentul Școlii de Vară, au luat masa și au avut un moment de odihnă.

Prima zi s-a încheiat cu o prezentare dedicată proiectului, în cadrul căreia au fost discutate scopul și obiectivele Școlii de Vară, importanța geologiei în viața de zi cu zi, ariile naturale protejate, geodiversitatea și conceptul de geoparc, cu referire la proiectul Geoparcul UNESCO Gutâi-Maramureș.

Astfel, prima zi a făcut trecerea de la spațiul muzeal către teren și a pus bazele experiențelor care urmau.

Ziua a II-a – Baraje, roci vulcanice și Cheile Tătarului

Cea de-a doua zi a început cu o mică provocare meteorologică. Ploaia de dimineață a pus pentru scurt timp sub semnul întrebării programul planificat, însă în jurul orei 10:00 vremea s-a îmbunătățit, iar grupul a putut porni în teren.

După micul dejun, participanții au plecat spre Barajul Runcu. Pe traseu au trecut pe lângă cariera de andezit din zonă, de unde au fost extrase rocile utilizate la construcția barajului. Au fost observate, de asemenea, barajul mai mic destinat devierii râului Runcu și galeria care face legătura cu sistemul hidrotehnic al Barajului Firiza.

Ajunși pe coronamentul Barajului Runcu, directorul muzeului, Ioan Denuț, a prezentat principalele tipuri de baraje – baraje de greutate, baraje cu contraforturi și baraje arcuite – și a explicat particularitățile Barajului Runcu, un baraj de greutate construit din anrocamente.

Activitatea a reprezentat un bun exemplu despre modul în care geologia, ingineria și utilizarea resurselor naturale se intersectează în realizarea unor importante obiective de infrastructură.

Următoarea destinație a fost Cheile Tătarului, unde elevii au putut observa direct formele de relief dezvoltate în roci vulcanice. Spre deosebire de numeroase alte chei cunoscute din România, Cheile Tătarului sunt dezvoltate în andezite, iar pereții stâncoși oferă un exemplu spectaculos al modului în care apa și procesele geologice modelează peisajul.

Observațiile nu s-au limitat la rocile și formele de relief. Participanții au descoperit și comunitățile de licheni care colonizează suprafețele stâncoase, înțelegând astfel mai bine relația dintre geodiversitate și biodiversitate.

După revenirea la Izvoare și o zi bogată în activități de teren, seara a oferit participanților un moment de relaxare și refacere.

Ziua a III-a – Minerale privite cu ochiul liber și la microscop

După o zi intensă de drumeție, ziua a treia a avut un caracter mai apropiat de activitățile de laborator și de atelier.

Programul a început cu o sesiune de prezentări despre mineralogie și petrografie, susținută de directorul muzeului, Ioan Denuț. Elevii au primit informații despre modul în care sunt studiate mineralele și rocile și despre principalele caracteristici care permit identificarea acestora.

A urmat un atelier de roci și minerale, susținut de Teodora Ruskal, în cadrul căruia elevii au avut posibilitatea să observe și să manipuleze diferite eșantioane și să testeze proprietățile fizice ale mineralelor.

Activitatea practică a fost continuată printr-un workshop de microscopie, susținut de Ioan Bereș. Privite la microscop, mineralele au oferit o perspectivă diferită asupra structurii și caracteristicilor lor, iar elevii au putut descoperi detalii invizibile cu ochiul liber.

Programul a fost completat de contribuția colaboratorilor muzeului. Oscar Edelstein le-a vorbit participanților despre pietre prețioase și gemologie, în timp ce Alexandru Costin a prezentat eșantioane din colecția sa personală și a discutat despre ocurența mineralelor în Maramureș.

Unul dintre cele mai spectaculoase momente ale zilei a fost demonstrarea proprietăților fluorescente ale unor minerale. În condiții de iluminare corespunzătoare, eșantioanele au dezvăluit culori și efecte spectaculoase, transformând observația științifică într-o experiență memorabilă.

După-amiaza a adus o schimbare de registru. Mihai Tămaș și Viorel Lazăr, alpiniști ai Clubului de Speologie MONTANA din Baia Mare, au pregătit pentru elevi un pod indian, activitate care a pus la încercare echilibrul, atenția și curajul participanților.

Provocarea nu a fost rezervată doar elevilor. Directorul muzeului, Ioan Denuț, a acceptat să parcurgă podul, iar în final și profesoara Alina Mirela Bîrsan s-a alăturat celor care au trecut această probă.

Ziua s-a încheiat cu o activitate care a dus explorarea dincolo de lumea mineralelor și a rocilor: observații astronomice, coordonate de profesorul Lucian Stoian. După ce în timpul zilei priviseră în interiorul mineralelor, participanții și-au îndreptat atenția către cerul nopții.

Ziua a IV-a – Pe Vârful Igniș și în albia Runcului

Cea de-a patra zi a fost dedicată din nou explorării în teren. Dimineața, grupul a pornit către Vârful Igniș, iar traseul a devenit o adevărată lecție în aer liber.

Pe parcursul drumeției, elevii au avut ocazia să observe și să culeagă, acolo unde condițiile au permis, fructe de pădure precum mure, afine și merișoare și să observe diverse specii de ciuperci.

Ajunși pe Vârful Igniș, peisajul a devenit punctul de plecare pentru o nouă lecție de geologie. Ioan Denuț le-a explicat elevilor modul în care s-a format relieful vizibil din acest punct și le-a prezentat istoria vulcanică a zonei.

Privind către Mogoșa și Creasta Cocoșului, elevii au putut înțelege mai bine legătura dintre activitatea vulcanică din trecut și formele de relief pe care le întâlnim astăzi în Munții Gutâi.

Discuțiile au abordat și tema ariilor naturale protejate, participanții aflând că se găsesc în cadrul sitului Natura 2000 Munții Gutâi.

A fost, de asemenea, un bun prilej pentru a discuta despre perspectiva dezvoltării Geoparcului Gutâi-Maramureș, inițiativă care urmărește valorificarea și protejarea patrimoniului geologic, natural și cultural al acestei regiuni.

La revenirea la Izvoare, activitățile practice au continuat în pârâul Runcu, aflat în apropierea cabanei. Împreună cu Ioan Bereș, elevii au avut posibilitatea să utilizeze șaitrocul, descoperind o tehnică tradițională legată de căutarea și separarea materialului mineral.

Seara a fost rezervată relaxării și socializării. După o zi petrecută pe munte, participanții s-au reunit în jurul focului de tabără, iar chitarele și cântecele au creat atmosfera potrivită pentru una dintre cele mai frumoase seri ale Școlii de Vară.

Ziua a V-a – Ce am învățat și ce luăm cu noi

Ultima zi a Școlii de Vară a început într-o atmosferă diferită. După cinci zile pline de activități, trasee, ateliere și experiențe, a venit momentul să vedem ce informații au rămas în memoria participanților.

După micul dejun, elevii au participat la un concurs de verificare a cunoștințelor, conceput nu doar ca o evaluare finală, ci și ca o modalitate prin care organizatorii să afle cât de eficiente au fost activitățile desfășurate pe parcursul săptămânii.

Rezultatele au fost încurajatoare și au arătat că elevii au fost atenți și au reținut informațiile esențiale despre geologie, mineralogie, relief, vulcanism, geodiversitate și ariile naturale protejate.

Tot în ultima zi au fost completate chestionarele de feedback, prin care participanții au avut ocazia să transmită impresii, sugestii și opinii despre activitățile desfășurate.

La final, organizatorii le-au mulțumit elevilor, profesorilor, colaboratorilor și tuturor celor care au contribuit la desfășurarea Școlii de Vară.

La ora 12:00, autocarul a sosit pentru a-i transporta pe participanți înapoi la Baia Mare.

Cu plecarea de la Izvoare s-a încheiat cea de-a IV-a ediție a Școlii de Vară „Geodiversitate în Maramureș”.

Mai mult decât o lecție de geologie

Cele cinci zile petrecute împreună au însemnat mult mai mult decât transmiterea unor informații despre roci, minerale sau forme de relief.

Elevii au avut posibilitatea să vadă geologia acolo unde aceasta se întâmplă: în cariere, la baza și pe coronamentul barajelor, în rezervații geologice, în chei, pe trasee montane și în albiile pâraielor.

Au putut să atingă și să testeze minerale, să le observe la microscop, să descopere fluorescența acestora, să privească spre cer prin instrumente astronomice și să experimenteze tehnici tradiționale precum utilizarea șaitrocului.

Au trecut peste un pod indian, au parcurs trasee împreună, au cules fructe de pădure, au admirat peisajele Munților Gutâi și au încheiat una dintre seri în jurul focului de tabără, cântând la chitară.

Iar evaluarea finală a demonstrat că experiențele trăite au fost însoțite și de învățare reală.

Pentru Muzeul Județean de Mineralogie „Victor Gorduza” Baia Mare, acesta este unul dintre obiectivele esențiale ale unor astfel de programe educaționale: să îi ajute pe tineri să descopere știința prin experiență directă și să privească patrimoniul natural al Maramureșului cu mai multă curiozitate și responsabilitate.

Școala de Vară „Geodiversitate în Maramureș” rămâne, astfel, o experiență construită în jurul științei, naturii, educației, aventurii și oamenilor.

O experiență despre care sperăm ca elevii să își amintească mult timp de acum înainte și, poate, o primă întâlnire cu lumea fascinantă a științelor Pământului.

Ediția a IV-a s-a încheiat. Poveștile, însă, rămân.

O descoperire recentă din cratonul Singhbhum, în estul Indiei, readuce în prim-plan una dintre cele mai fascinante întrebări ale științei: când și în ce condiții a apărut viața pe Pământ? Cercetătorii au identificat într-o rocă veche de aproximativ 3,5 miliarde de ani semnături chimice pe care le interpretează ca dovezi ale activității unor comunități microbiene foarte timpurii.

Studiul, publicat în august 2026 în prestigioasa revistă științifică Proceedings of the National Academy of Sciences, analizează un tip de rocă silicioasă, numită chert, provenită din cratonul Singhbhum, una dintre cele mai vechi regiuni stabile ale scoarței continentale din India.

O rocă ce păstrează urmele unei lumi dispărute

Roca analizată provine din zona Bhitardari, din cadrul centurii de roci verzi Eastern Iron Ore, și prezintă o structură stratificată, cu alternanțe fine de material silicios și material carbonos. Aceste structuri au atras atenția cercetătorilor deoarece seamănă cu resturile unor covoare (depuneri) microbiene – comunități formate din microorganisme care se dezvoltă în straturi și pot lăsa în urmă amprente chimice și structurale în sediment.

În astfel de roci extrem de vechi, identificarea urmelor vieții este însă o adevărată provocare. În miliarde de ani, rocile au fost supuse temperaturilor ridicate, presiunii, deformării și circulației fluidelor, procese care pot modifica sau chiar distruge semnăturile originale ale vieții.

De aceea, una dintre întrebările esențiale este dacă materia carbonică observată în rocă a fost produsă de organisme vii sau dacă ar putea avea o origine pur geologică.

Cum au stabilit cercetătorii vârsta rocii?

Unul dintre cele mai importante elemente ale noului studiu este reprezentat de cristalele de zircon identificate în rocă.

Zirconul este un mineral extrem de rezistent, capabil să păstreze informații despre momentul formării sale timp de miliarde de ani. Cercetătorii au utilizat metoda de datare uraniu–plumb (U–Pb) pentru cristalele de zircon asociate rocii. Rezultatul a indicat o vârstă de 3.497 ± 5 milioane de ani.

Această precizie este deosebit de importantă. Ea oferă un reper cronologic direct pentru materialul geologic în care a fost identificată materia carbonică, spre deosebire de unele descoperiri mai vechi în care vârsta presupuselor bio-semnalări a fost estimată indirect, pe baza rocilor învecinate.

Carbonul – cheia interpretării

Pentru a determina originea materialului carbonic, cercetătorii au apelat la mai multe metode de analiză, inclusiv spectroscopia Raman și analiza izotopică a carbonului.

Materia carbonică din rocă prezintă o valoare a raportului izotopic δ¹³C de aproximativ −30,9‰. O astfel de compoziție, caracterizată printr-o proporție mai mare de carbon-12 în raport cu carbon-13, este compatibilă cu procesele biologice de fixare a carbonului.

Cercetătorii interpretează aceste date ca indicând o origine biogenică a carbonului, asociată unor comunități microbiene care au trăit în mediul de la începutul Paleoarheanului.

Este important însă de subliniat că, în cazul unor roci atât de vechi, interpretarea unei bio-semnalări trebuie făcută cu mare atenție. Procesele geologice abiotice pot produce uneori structuri și semnături chimice asemănătoare celor biologice. Tocmai de aceea, rezultatele vor beneficia de confirmări și analize independente.

Viață într-o lume dominată de vulcani și ape marine?

Reconstrucția geologică a regiunii oferă un posibil cadru pentru această lume dispărută.

În urmă cu aproximativ 3,5 miliarde de ani, Pământul era foarte diferit de planeta pe care o cunoaștem astăzi. Atmosfera, oceanele și suprafața continentală aveau o compoziție diferită, iar activitatea vulcanică și hidrotermală era intensă.

Rocile din Singhbhum păstrează indicii despre un mediu marin asociat activității vulcanice. Astfel de sisteme hidrotermale sunt deosebit de importante pentru cercetarea originii vieții, deoarece pot furniza căldură, minerale și energie chimică, elemente care ar fi putut susține primele comunități microbiene.

Imaginea care se conturează este aceea a unor ecosisteme microscopice dezvoltate într-un ocean primordial, în apropierea unor sisteme vulcanice și hidrotermale.

Cât de „evoluată” era viața acum 3,5 miliarde de ani?

Poate cea mai surprinzătoare implicație a studiului nu este doar vârsta semnăturii biologice, ci ceea ce ar putea spune aceasta despre metabolismul primelor organisme.

Compoziția izotopică a carbonului este compatibilă, potrivit autorilor, cu existența unor mecanisme de fixare a carbonului relativ sofisticate, inclusiv procese asociate ciclului Calvin. Acest lucru sugerează că, dacă interpretarea biologică este confirmată, unele forme de metabolism complex ar fi putut exista deja în urmă cu aproximativ 3,5 miliarde de ani.

Cu alte cuvinte, este posibil ca viața să fi avut deja o istorie evolutivă considerabilă până în acel moment. Apariția primelor organisme ar putea fi, astfel, cu mult mai veche decât momentul reprezentat de aceste roci.

Descoperirea schimbă teoria originii vieții?

Poate contribui la ea, dar este prea devreme să spunem că o schimbă definitiv.

Cercetarea originii vieții nu urmărește doar să stabilească când au apărut primele organisme, ci și cum au apărut. Una dintre marile întrebări este dacă primele sisteme capabile de metabolism și reproducere s-au format în oceanele primitive, în apropierea izvoarelor hidrotermale, în medii vulcanice sau prin alte mecanisme chimice.

Roca din Singhbhum adaugă o piesă importantă acestui puzzle: oferă un posibil exemplu de activitate biologică foarte timpurie, asociată unui mediu geologic în care vulcanismul și procesele hidrotermale erau active.

Totuși, cercetătorii subliniază necesitatea unor investigații suplimentare. Confirmarea independentă a originii biologice a carbonului și identificarea altor dovezi în rocile din aceeași regiune ar putea consolida interpretarea actuală.

De ce este importantă descoperirea pentru geologie?

Din perspectiva geologiei, această cercetare demonstrează încă o dată cât de valoroase sunt rocile foarte vechi pentru înțelegerea istoriei Pământului.

O rocă nu este doar un agregat de minerale. Ea poate reprezenta o adevărată arhivă geologică, păstrând informații despre mediul în care s-a format, despre activitatea vulcanică, compoziția oceanelor, procesele chimice și chiar despre interacțiunea dintre geosferă și primele forme de viață.

În cazul rocii din cratonul Singhbhum, cristalele de zircon au oferit ceasul geologic, mineralele și textura rocii au oferit informații despre mediul de formare, iar materia carbonică a devenit posibilul indiciu al existenței unor comunități microbiene.

Este un exemplu remarcabil de felul în care mineralogia, petrologia, geochimia, geocronologia și paleobiologia se întâlnesc pentru a reconstrui o lume care a existat cu miliarde de ani înaintea apariției oamenilor.

O poveste scrisă în piatră

La aproape 4,6 miliarde de ani de la formarea Pământului, încă încercăm să descifrăm primele capitole ale istoriei vieții.

Roca din India nu ne oferă, deocamdată, răspunsul definitiv la întrebarea „cum a apărut viața?”. Dar ne oferă ceva poate la fel de valoros: o nouă fereastră către Pământul foarte timpuriu, către o perioadă în care planeta era dominată de oceane, vulcani și procese geologice intense, iar viața – dacă interpretarea cercetătorilor se confirmă – își găsise deja un loc în această lume.

La 3,5 miliarde de ani distanță, urmele unor microorganisme invizibile cu ochiul liber pot fi încă citite în structura unei roci.

Iar aceasta este una dintre marile puteri ale geologiei: piatra poate păstra memoria Pământului.

Surse

Articolul are la bază studiul științific al lui Trisrota Chaudhuri și colaboratorilor, Direct dating of 3.5 Ga biogenic carbon in a microbial mat remnant, Singhbhum Craton, India, publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences (2026), precum și informațiile publicate de Libertatea și Phys.org.

Sâmbătă, 22 august 2026, în Livada Casei Olarului din Baia Sprie, vulcanii au fost, pentru câteva ore, cei mai importanți „protagoniști” ai unei întâlniri dedicate geologiei, naturii, educației și, nu în ultimul rând, bucuriei de a descoperi lucruri noi împreună.

Cu ocazia Zilei Vulcanilor, echipa proiectului Geoparcul UNESCO Gutâi-Maramureș a organizat cea de-a doua ediție a evenimentului „Povestind despre vulcani”, o întâlnire în aer liber, în care informația științifică s-a împletit firesc cu desenul, muzica, lectura și ospitalitatea maramureșeană.

Și, dacă ne-am propus să povestim despre vulcani, putem spune că, la final, nu a rămas nimic nepovestit despre ei.

De ce o Zi a Vulcanilor?

Evenimentul a debutat cu o scurtă introducere susținută de conf. univ. dr. geolog Marinel Kovacs, care a explicat semnificația Zilei Vulcanilor. Aceasta este un eveniment educațional al rețelei Geoparcurilor Internaționale UNESCO din România, dedicat înțelegerii importanței vulcanilor și rolului acestora în evoluția Pământului.

Ziua Vulcanilor este sărbătorită în jurul datei de 24 august, data la care, în anul 79 d.Hr., a avut loc celebra erupție a vulcanului Vezuviu, care a dus la distrugerea orașelor Pompeii și Herculaneum.

Totodată, Marinel Kovacs i-a prezentat participanților pe cei implicați în organizarea evenimentului: Ioan Denuț, Ruskal Teodora, Rada Pavel și Mihaela Lițe, din partea echipei proiectului, alături de el și de conf. univ. dr. geolog și vulcanolog Alexandru Szakács.

Cum arată, de fapt, un vulcan?

A fost întrebarea de la care a pornit aventura noastră.

Alexandru Szakács, conf. univ. dr. geolog și vulcanolog, a provocat publicul la o adevărată incursiune în lumea vulcanilor, pornind de la o serie de întrebări aparent simple:

Cum arată vulcanii? Cât de mari sunt? De câte feluri sunt? Ce au în interior? Cum se nasc? Cum „trăiesc”? Și ce se întâmplă cu ei după ce activitatea vulcanică încetează?

Dar, poate cea mai apropiată întrebare pentru noi a fost: care sunt vulcanii noștri, ai Maramureșului? Pe care dintre ei mergem astăzi în drumeție, schiem sau îi fotografiem?

Pentru a vedea cum îi percepem, participanții au fost invitați să deseneze un vulcan, fie pe hârtie, fie direct pe piatră.

Rezultatul? Aproape toată lumea a desenat același tip de vulcan: un con vulcanic clasic, așa cum ne imaginăm cu toții, probabil, că arată un vulcan.

Doar că vulcanii sunt mult mai variați.

Vulcanii nu arată toți la fel

Pe parcursul prezentării am descoperit că există numeroase tipuri și forme de vulcani, clasificate după diferite criterii.

Am vorbit despre vulcani convecși și concavi, despre vulcanii de tip calderă, dar și despre vulcanii-scut, ale căror forme sunt mult mai line decât imaginea clasică a unui con vulcanic.

Un exemplu spectaculos este reprezentat de vulcanii din Hawaii, precum Mauna Loa și Mauna Kea, adevărați giganți ai planetei. În Anzi, Ojos del Salado, situat la peste 6.800 de metri altitudine, este unul dintre cele mai impresionante exemple de vulcan de mari dimensiuni.

Am aflat că unele structuri vulcanice se întind pe sute de kilometri, în timp ce altele sunt surprinzător de mici. Vulcanii monogenetici, de exemplu, se formează în urma unei singure erupții și pot avea doar câteva sute de metri înălțime. Astfel de câmpuri vulcanice există și în România, inclusiv în zona Munților Perșani.

Discuția a ajuns și la vulcanii explozivi și vulcanii de tip calderă, formați în urma unor erupții de o amploare extraordinară. După evacuarea unor volume uriașe de magmă, structura vulcanică se poate prăbuși, rezultând o calderă cu dimensiuni de ordinul zecilor de kilometri.

Am trecut apoi prin câteva dintre cele mai cunoscute tipuri și exemple de vulcani din lume: Stromboli, Vezuviu, Santorini, Mount St. Helens, Sakurajima, Ruapehu și Fuji, dar și prin marile regiuni vulcanice ale planetei, de la Cercul de Foc al Pacificului până la Islanda.

Și, pentru că vulcanismul nu este un fenomen exclusiv terestru, am aflat că activitatea vulcanică există și pe alte planete și corpuri cerești.

Dar de ce explodează un vulcan?

Una dintre explicațiile importante discutate a fost rolul apei și al gazelor dizolvate în magmă. Pe măsură ce magma urcă spre suprafață, presiunea scade, iar componentele volatile, în special apa sub formă de vapori și alte gaze, se pot degaja și expanda. Acest proces poate contribui la creșterea presiunii și la producerea unor erupții explozive.

Astfel, ceea ce pare la suprafață o simplă „explozie” este, de fapt, rezultatul unor procese geologice complexe care se desfășoară în interiorul Pământului.

Vulcanii din Maramureș – martorii unui trecut geologic spectaculos

De la vulcanii lumii ne-am întors apoi acasă.

Marinel Kovacs ne-a purtat prin peisajul vulcanic al Maramureșului, un teritoriu în care vulcanii nu mai sunt activi, dar ale căror urme au rămas înscrise în relief și în rocile regiunii.

Am vorbit despre masivele vulcanice Igniș și Mogoșa, despre formele de relief modelate ulterior de eroziune și despre ceea ce vulcanii au lăsat în urmă.

Pe Igniș, de exemplu, eroziunea a sculptat forme spectaculoase, printre care Sfinxul din Igniș, turnuri și stâncării. În zona Gutâiului, un vechi dom vulcanic a fost modelat de procesele de eroziune, contribuind la peisajul spectaculos al masivului și la apariția unor forme precum Creasta Cocoșului.

Am aflat și despre urmele unui vechi crater din zona Rotunda, de pe platoul versantului nordic, dar și despre ceea ce geologii numesc „vulcani scheletici”, întâlniți în zona Șișești–Șurdești–Dănești.

Aici se află numeroase forme de relief care păstrează memoria activității vulcanice de acum aproximativ 11 milioane de ani, între care Măgura Cetățele, Cheile Dăneștiului și Piatra Roșie.

Iar discuția nu putea ocoli Dealul Crucii, unul dintre locurile emblematice ale patrimoniului geologic și minier din zona Baia Mare, unde mineralizațiile au fost exploatate de-a lungul timpului.

Astfel, peisajul pe care îl vedem astăzi în Maramureș devine, atunci când îl privim prin ochii geologului, o adevărată arhivă a trecutului vulcanic al regiunii.

O întrebare de copil și o lume întreagă de curiozitate

La finalul poveștilor despre vulcani, o fetiță a pus una dintre cele mai frumoase întrebări ale zilei:

„Vulcanii stinși mai pot erupe?”

O întrebare simplă, dar care arată exact de ce astfel de întâlniri sunt importante: pentru că știința începe, de multe ori, cu o întrebare.

După vulcani, pâine scoasă din vatră

După atâtea informații, era timpul să trecem și la partea gastronomică a poveștii.

Doamna Aurica Leș a pregătit pâine frământată și coaptă în vatră chiar acolo, în livadă, iar apoi s-a întins un adevărat ospăț maramureșean: pâine de casă, slănină, cașcaval, ceapă, vinete și multe alte bunătăți.

Le mulțumim din suflet familiei Leș – Daniela și Daniel, Aurica și Ionică – pentru găzduire, pentru susținere și pentru că ne-au primit în livada lor de pe deal.

Ne-au spus că le-a plăcut „ideea evenimentului”.

Și nouă ne-a plăcut tare mult locul în care am putut să o punem în practică.

Cântece despre munți vulcanici

Ziua nu se putea încheia fără muzică.

Prietenii noștri de la C.T. Creasta Cocoșului – grupul folk Cuarț au adus cântecele de munte în livadă, într-un moment care s-a potrivit perfect cu tema întâlnirii.

Pentru că, atunci când tocmai ai vorbit despre vulcani, munți și poteci, ce altceva ai putea cânta decât despre munți?

„Să colindăm potecile ce duc spre creste
Și lângă foc, să depănăm câte-o poveste.”

Știința, natura și lectura – împreună

Pe tot parcursul evenimentului, livada a fost și un mic spațiu expozițional și educațional.

Au fost prezentate fotografii surprinse în cadrul activităților desfășurate prin proiectul „Școala Naturii în Geoparcul Gutâi-Maramureș”, oferind participanților ocazia să descopere și alte experiențe de învățare desfășurate în natură.

Și, pentru că poveștile despre vulcani merg foarte bine cu o carte bună, am amenajat și o sală de lectură în natură, unde participanții au putut răsfoi cărți dedicate vulcanilor, geologiei și lumii naturale.

Împreună pentru Geoparcul Gutâi-Maramureș

Evenimentul a fost organizat de echipa proiectului Geoparcul UNESCO Gutâi-Maramureș, care reunește Asociația pentru Promovarea Turismului și Dezvoltare Durabilă și Muzeul Județean de Mineralogie „Victor Gorduza” Baia Mare.

Alături de noi au fost Green Impact Baia Sprie, C.T. Creasta Cocoșului, Sănătate Prin Mișcare, Eco Maramureș și alți prieteni mai vechi și mai noi ai proiectului.

Organizarea evenimentului a fost posibilă cu sprijinul financiar al Consiliului Județean Maramureș, căruia îi mulțumim pentru susținerea inițiativelor dedicate promovării și valorificării patrimoniului natural al județului.

---

„Povestind despre vulcani” a fost, până la urmă, mai mult decât o întâlnire despre geologie. A fost o zi în care am privit peisajul cu mai multă curiozitate, am pus întrebări, am desenat vulcani, am descoperit că aceștia nu arată deloc așa cum ni-i imaginăm, am vorbit despre trecutul vulcanic al Maramureșului, am citit, am ascultat muzică și am stat împreună la masă.

Pentru că acesta este, poate, unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le poate face un Geoparc: să transforme știința într-o poveste pe care oamenii vor să o asculte, să o înțeleagă și să o ducă mai departe.

Iar dacă la prima ediție am început să povestim despre vulcani, la ediția a II-a putem spune cu siguranță că am avut ce povesti.

Și, cine știe, poate că la anul vom descoperi că mai sunt încă povești despre vulcani care nu ne-au fost spuse. 🌋

Contribuții importante la cunoașterea geologică a Maramureșului

Printre realizările sale profesionale se numără elaborarea hărții geologice a districtului metalogenetic-minier Borșa–Vișeu, într-o nouă interpretare a structurii geologice, cu implicații importante asupra extinderii arealelor cu potențial pentru identificarea unor acumulări de metale neferoase.

Activitatea sa de explorare a inclus și zăcămintele Dealul Bucății Est și Cornu Nedeii, contribuind la aprofundarea cunoașterii geologice și metalogenetice a acestor importante zone miniere.

În zona Baia Mare, la Ilba și Nistru, Miki Szabo a participat la conturarea și evaluarea unor resurse auro-argentifere exploatabile la suprafață, o parte dintre acestea fiind ulterior valorificate.

Prin toate aceste activități, munca sa se înscrie în istoria cercetării geologice a Maramureșului și în efortul generațiilor de geologi care au contribuit la înțelegerea bogățiilor și particularităților subsolului acestei regiuni.

Rigoare științifică și pasiune pentru cunoaștere

Nicolae Szabo a publicat lucrări științifice valoroase și a rămas, până în ultimii ani ai vieții, preocupat de cercetarea și interpretarea datelor geologice.

Experiența sa profesională și cunoașterea aprofundată a zonei Borșa–Vișeu îl făceau un interlocutor valoros pentru generațiile mai tinere de geologi. În ultimii ani, fusese solicitat să pregătească o prelegere dedicată noilor interpretări ale hărții geologice și lucra la o sinteză geologică și minieră a zonei Borșa–Vișeu.

Din nefericire, boala nu i-a mai permis să ducă la bun sfârșit aceste proiecte.

Rămân însă în urmă studiile, hărțile, documentațiile și, mai ales, experiența transmisă celor care au avut șansa să lucreze alături de el.

Omul din spatele geologului

Dincolo de contribuțiile sale profesionale, cei care l-au cunoscut îl vor păstra în memorie pe Miki – omul calm, discret și echilibrat, mereu gata să ofere un sfat, să ajute și să contribuie fără să caute recunoaștere.

A fost un om de cultură, iubitor de pictură și literatură, cu o erudiție pe care, după cum mărturisesc cei care i-au fost aproape, o purta cu discreție și modestie.

Domnul Oscar Edelstein îl descrie ca pe „un om cu o conduită impecabilă, o decență firească, o erudiție ascunsă într-o modestie rară”, un coleg și un prieten dispus mereu să întindă o mână de ajutor celor care aveau nevoie.

Poate că tocmai această discreție a făcut ca valoarea lui să fie cu atât mai profund apreciată de cei care au lucrat alături de el.

O moștenire pentru generațiile viitoare

Un geolog lasă în urmă mai mult decât hărți, rapoarte, studii și interpretări. Lasă o anumită manieră de a privi lumea, de a observa, de a cerceta și de a pune întrebări.

Moștenirea profesională a lui Nicolae Szabo aparține, într-o anumită măsură, întregii comunități geologice din Maramureș. Informațiile pe care le-a adunat, interpretările pe care le-a formulat și rezultatele cercetărilor sale vor continua să fie utile celor care vor studia, în viitor, geologia și patrimoniul mineralogic al acestei regiuni.

Așa cum spunea Oscar Edelstein în evocarea sa:

„Miki va trăi cu noi, în mintea noastră, în sufletul nostru, prin moștenirea realizărilor sale profesionale, lăsată generațiilor de geologi, care vor continua activitatea în această zonă de interes geologic major.”

Este poate cel mai potrivit mod de a vorbi despre un geolog: prin ceea ce a descoperit, prin ceea ce a înțeles și prin ceea ce a lăsat celor care vin după el.

La Muzeul Județean de Mineralogie „Victor Gorduza” Baia Mare, ne luăm rămas bun cu respect și recunoștință de la Nicolae „Miki” Szabo, unul dintre geologii care au contribuit, prin munca sa statornică și riguroasă, la cunoașterea patrimoniului geologic al Maramureșului.

Nu este un adio definitiv.

Pentru că Miki va rămâne în memoria colegilor, în documentele și hărțile pe care le-a realizat, în lucrările sale și în generațiile de geologi care vor continua să cerceteze această regiune.

Drum lin, Miki!

Sincere condoleanțe familiei, fiilor săi, Miși și Berți, precum și tuturor celor care l-au cunoscut, apreciat și iubit.

Invitat la deschiderea evenimentului, dl. Ioan Denuț – directorului Muzeului de Mineralogie, a felicitat, la începutul intervenției sale, organizatorii și a mulțumit instituțiilor care au susținut financiar desfășurarea acestei ediții, menționând importanța prezenței Cavnicului pe harta lumii, din punct de vedere al expozițiilor de minerale și bijuterii cu vânzare. Apoi a vorbit despre istoricul exploatării miniere în zona Cavnic și a făcut o scurtă descriere a zăcămintelor din perimetrele Roata și Bolduț, insistând pe diversitatea minerală a acestora și aportul deosebit adus la constituirea patrimoniului Muzeului din Baia Mare. De asemenea, a făcut o prezentare a Expoziției oferită de Muzeul nostru, explicând diversitatea tipurilor de stibină oferite de fosta zonă minieră a Maramureșului. În final, ca semn de recunoștință, pentru cei ce au adus la lumina zilei faimoasele eșantioane minerale, denumite flori de mină, dl. director a recitat inspiratele versuri ale poetului Adrian Păunescu: „Exist-o înălțime-a adâncimii, / Exist-o cale de-a sfida poveri, / Există sacrificiul de-a fi primii, / Există-n veci, eroicii mineri.”

Ieri, 13 august 2026, Muzeul Județean de Mineralogie „Victor Gorduza” Baia Mare a găzduit vernisajul expoziției de artă „Ecouri din Mină”, semnată de artista vizuală Elisabeta Pietrar Veress.

Expoziția, prezentă în spațiul muzeului printr-o selecție de 15 lucrări, se înscrie în seria manifestărilor dedicate Zilei Maramureșului, sărbătorită în data de 15 august, fiind prima activitate organizată de muzeu cu această ocazie.

O colaborare care continuă

Evenimentul a debutat cu mesajul domnului Ioan Denuț, directorul Muzeului Județean de Mineralogie „Victor Gorduza” Baia Mare, care a subliniat faptul că expoziția „Ecouri din Mină” nu reprezintă prima întâlnire artistică dintre muzeu și Elisabeta Pietrar Veress.

De-a lungul timpului, artista a mai expus în spațiul muzeului, fiind prezentă cu încă trei expoziții, ceea ce transformă această nouă colaborare într-o continuare firească a unei relații construite în timp.

Domnul director a evidențiat, de asemenea, faptul că expoziția se potrivește în mod firesc cu specificul muzeului și cu tema dedicată Zilei Maramureșului. O expoziție care vorbește despre minerit, despre trecutul industrial și despre memoria locurilor vine într-un spațiu dedicat tocmai patrimoniului mineralogic al regiunii și reușește să creeze un dialog natural între știință, patrimoniu și artă.

O călătorie artistică în universul mineritului

A urmat intervenția muzeografei Ruskal Teodora, comisarul expoziției, care a prezentat parcursul artistic și formarea Elisabetei Pietrar Veress, absolventă a Facultății de Arte Vizuale din Baia Mare, atât a studiilor de licență, cât și a programului de Master în Arte Vizuale.

În centrul prezentării s-au aflat cele 15 picturi care alcătuiesc expoziția și particularitățile tehnicii utilizate de artistă.

Lucrările sunt realizate predominant în tehnică mixtă, prin suprapuneri de materiale cu granulație, intervenții în ulei, alternarea zonelor transparente și opace și construirea unor reliefuri subtile. Textura rezultată amintește de suprafețele rocilor, ale mineralelor și ale pământului, transformând pictura într-o experiență aproape tactilă.

Paleta cromatică – ocruri, alburi, negru, griuri metalice și nuanțe de roz mineral – este, la rândul său, una care trimite privitorul către universul subteran și către materia brută.

În aceste lucrări, lumina și întunericul intră într-un dialog permanent. Întunericul poate fi asociat cu adâncul minei, cu ceea ce este ascuns privirii, în timp ce lumina devine revelație, descoperire și memorie.

Prin toate aceste elemente, artista reușește să creeze nu reprezentări literale ale mineritului, ci evocări ale acestuia, construind o atmosferă în care privitorul este transpus într-un univers al galeriilor, al rocilor, al pământului și al amintirilor.

În cadrul intervenției sale, muzeografa a mulțumit artistei pentru încrederea acordată muzeului și pentru alegerea acestui spațiu pentru prezentarea lucrărilor. Un mulțumesc special a fost adresat și soțului artistei, care a avut un rol important în organizarea și buna desfășurare a colaborării.

„Doar minerii știu cât de prețioasă este lumina”

Un moment aparte al vernisajului a fost intervenția domnului Robert Strebeli, care a vorbit despre puterea artei de a readuce în prezent ecouri ale trecutului maramureșean.

Lucrările Elisabetei Pietrar Veress devin astfel o formă de memorie pentru o lume care a definit timp de generații această regiune – lumea mineritului.

În discursul său, Robert Strebeli a evidențiat contrastul dintre întunericul minei și valoarea luminii pentru omul care lucrează în subteran. Pentru miner, lumina capătă o semnificație aproape divină, tocmai pentru că este atât de rară și de prețioasă în adâncul pământului.

Iar această perspectivă oferă un sens aparte titlului expoziției: „Ecouri din Mină”.

Sunt ecouri ale unui trecut care nu trebuie uitat.

Emoția artistei

La finalul intervențiilor, artista Elisabeta Pietrar Veress a mulțumit tuturor celor prezenți pentru cuvintele frumoase și pentru colaborarea care a făcut posibilă această expoziție.

Pentru artistă, momentul a fost unul profund emoționant. A fost o bucurie să descopere, prin reacțiile și mărturiile celor prezenți, că lucrările sale pot trezi amintiri, emoții și experiențe personale și că mesajul lor ajunge dincolo de suprafața picturii.

O amintire din adâncurile minei

Un alt moment memorabil al vernisajului a fost intervenția domnului Marinel Kovacs, care a împărtășit cu cei prezenți o experiență personală.

Acesta a povestit că, în anul 1975, pe când era student, a avut ocazia să intre într-o mină. Privind lucrările artistei, această experiență i-a revenit în memorie, demonstrând încă o dată capacitatea artei de a reactiva amintiri pe care timpul nu le-a șters.

Astfel, „Ecouri din Mină” nu a rămas doar o expoziție despre trecut, ci a devenit, pentru cei prezenți, un spațiu al amintirilor personale.

Un artist care nu s-a limitat niciodată la o singură direcție

Despre parcursul artistic al Elisabetei Pietrar Veress a vorbit și Felix Săteanul, artist fotograf și prieten al artistei încă din perioada facultății, unul dintre oamenii care i-au urmărit îndeaproape evoluția.

Acesta a descris-o ca pe o artistă completă, care stăpânește numeroase tehnici și care nu s-a limitat niciodată la un singur stil sau la o singură formulă artistică.

Parcursul său a fost unul de explorare continuă, în care artista a experimentat tehnici, materiale, idei și modalități diferite de exprimare. Această deschidere către experiment se regăsește și în lucrările prezentate în cadrul expoziției „Ecouri din Mină”, unde materia, textura, culoarea și lumina se întâlnesc într-un limbaj vizual personal.

Un dialog între artă și patrimoniu

Vernisajul de ieri a fost mai mult decât deschiderea unei expoziții. A fost o întâlnire între artă, memorie și patrimoniu, între experiența personală și istoria unei regiuni.

„Ecouri din Mină” ne amintește că patrimoniul minier al Maramureșului nu înseamnă doar galerii, utilaje, roci sau vestigii. Înseamnă și oameni, povești, experiențe, emoții și amintiri.

Iar arta are capacitatea de a le păstra într-o formă nouă.

În preajma Zilei Maramureșului, expoziția Elisabetei Pietrar Veress devine astfel un omagiu adus unui trecut care continuă să își facă simțită prezența.

Un trecut care nu mai este întotdeauna vizibil, dar care încă poate fi auzit.

Un ecou din mină.

Muzeul Județean de Mineralogie „Victor Gorduza” Baia Mare îi mulțumește artistei Elisabeta Pietrar Veress, soțului acesteia și tuturor celor care au contribuit la realizarea expoziției și la frumusețea evenimentului de ieri.

Vă invităm să descoperiți „Ecouri din Mină”, o expoziție în care materia devine memorie, lumina devine simbol, iar trecutul minier al Maramureșului își găsește un nou mod de a fi ascultat.