Evenimentul organizat de Muzeul nostru a fost un bun prilej de reîntâlnire și bucurie a revederii, pentru mulți pasionați și iubitori ai muntelui, din județul Maramureș și împrejurimi.

Cu ocazia aniversării a 40 de ani de activitate neîntreruptă a Clubului de Turism  „Creasta Cocoșului”, această asociație în colaborare cu Muzeul Județean de Mineralogie „Victor Gorduza” Baia Mare, a fost organizat în data de 22 noiembrie 2023, începând cu ora 18:00, un eveniment dedicat acestei sărbători. Gazda și moderatorul acestui eveniment a fost domnul conf. univ. dr. ing. Ioan Denuț, în calitate de director al Muzeului Județean de Mineralogie „Victor Gorduza” Baia Mare.

La eveniment au participat un număr neașteptat și îmbucurător de 75 persoane, desigur membrii ai Clubul de Turism  „Creasta Cocoșului” dar și mulți colegi de la alte cluburi din județ – Clubul de Speologie ”Montana”, Clubul Turistic Busola Carpatină din Baia Mare și Clubul de Turism Montan Someșul Sălaj – precum și numeroși prieteni și iubitori ai drumețiilor montane.

Evenimentul a debutat cu o introducere realizată de directorul instituției gazdă – Ioan Denuț, care a oferit și o diplomă aniversară Clubului sărbătorit. A urmat o sensibilă și sentimentală mărturie a d-lui Traian  Bancoș – primul președinte al Clubului, după care participanții au avut parte de o hilară, dar foarte atent meșteșugită „declarație”, făcută de Țețu (un prieten al Clubului), în stilul umoristic cunoscut, care a stârnit hohote de râs și pe care o redăm la final.

În cadrul acestei seri a fost vernisată Expoziția temporară „Pe cărările Carpaților”, unde sunt expuse un număr de  64 de lucrări fotografice, aparținând Clubului de Turism  „Creasta Cocoșului”. Expoziția a fost prezentată, publicului participant, de către domnul Dorel Moldovan, în calitate de președinte al acestui Club.

A urmat vizionarea unui material video despre activitatea Clubului, material compus dintr-o selecție de filmări ale numeroaselor activități desfășurate de Club: drumeții montane în județ și țară, activități de igienizare și întreținere a unor trasee montane, precum și numeroase participări la evenimente și concursuri organizate de diverse cluburi similare din țară.

În final serii, cei prezenți au audit un concert, în cadrul căruia au interpretat și ne-au încântat cu cântece de munte: Daniel Man – chitară și voce, Dorel Moldovan – chitară și voce,  Mariana Moldovan – voce și Gabriela Brumar – flaut, ultimii trei, componenți ai „Grupului Folk Cuarț”, acompaniați pe alocuri și de membrii Clubului.

Evenimentul organizat de Muzeul nostru a fost un bun prilej de reîntâlnire și bucurie a revederii pentru mulți pasionați, prieteni și iubitori ai muntelui din județ și nu numai.

Redăm în continuare un extras din luarea de cuvânt a  domnului Ioan Buda (Țețu între prieteni).

„Cunosc Clubul ”Creasta Cocoșului” de mulți ani. Nu chiar de la înființare, recunosc, pentru că eu sunt mai tânăr, mult mai tânăr ca Dorel Moldovan sau Zorin. Și arăt mai bine… Mă rog, nu mă pot compara cu Gavrilă Iusco dar n-aș vrea să vorbesc despre asta.

Vorbim despre club. Ce club e și acesta? Ce nume… ”Creasta cocoșului”?! Pe cine interesează ceva de la cocoș? Altceva era dacă alegeau ceva de la cal… Copita calului! Sună altfel, nu? Sau de la porc. Să-i fi zis. De exemplu, ”Pomana Porcului”. Nu trebuiau să se chinuie să adune oameni când aveau vreo acțiune. Veneau urgent, din toată țara.  Montaniarzii vorbesc între ei. ”Unde mergi săptămâna asta?” ”În Baia Mare, la Creasta Cocoșului”. Eh, altfel sună: ”Unde mergi?” ”În Baia Mare, la Pomana Porcului”. Vă asigur că revenea CFR-ul la numărul de călători de dinainte de 1989, trebuia să mai bage garnituri de trenuri din toată țara către Baia Mare. Nu veneau cu mașina, că de la ”Pomana porcului” numai cu trenul se poate merge înapoi!

Mă gândesc, pe de altă parte, că nu era musai să aleagă vreo denumire montană. Că doar nu numai pe ”Creasta Cocoșului” urcă montaniarzii din zonă. Ei urcă pe toți munții pe care-i prind înaintea lor. Înainte mai urcau și pe alte cele ce le apăreau înainte, acum au mai îmbătrânit, urcă numai pe munte. Așa că mi se pare normal să își schimbe numele clubului. Să își spună, de acum, ”Muntălăii”. Vă dați seama cum s-ar uita lumea la ei cu admirație și ar zice, când ar apărea pe undeva: ”Ni, mă, la ei, Muntălăii!”. Totuși, nu cred că denumirea asta e bună, sunt și femei în club. La ele cum să le zică: Muntăloauă?  Să rămână numele așa cum a fost pus acum 40 de ani dar să se schimbe câte ceva, pe ici, pe acolo, prin puncte neesențiale. Vin cu câteva propuneri, adecvate vremurilor în care trăim. Nu mai este lumea de acum 40 de ani, așa că trebuie făcute urgent niște schimbări, pentru binele clubului.

În primul rând, să se schimbe președintele. Des, cât de des se poate. Trăim vremuri în care fiecare vrea să fie președinte, nu contează unde. Dacă nu ieși președinte la Cotroceni, pentru simplul motiv că nu candidezi, de ce să nu fii președinte la ”Creasta Cocoșului”? Ziua are 24 de ore. Lada de bere are 24 de sticle. Este o legătură, nu? Așa trebuie să se procedeze și la club. Să se împartă ziua la numărul de membri și să se stabilească intervalul de timp în care fiecare membru este președinte. Schimbarea mandatului să se facă în prezența tuturor membrilor clubului. Vă dați seama ce bine se va simți Gavrilă Iusco când o să vină toți din club la el acasă, la 2 noaptea! Dar ce bine se va simți Corina când va suna soneria… ”Ooo, ce faci, domnule președinte? Trezește-te, să îți începi mandatul! Cum cu ce să îl începi? Așa cum se începe, cu o horincă, apoi om mânca ceva și la finalul mandatului trecem pe vin! Și grăbește-te că trebuie să mergem la Daniel, că de la 3 intră el președinte”.

Asta este numai o propunere. Alta ar fi în legătură cu urcatul pe munte. Trebuie să vă gândiți că sunteți mai bătrâni acum, cu 40 de ani. Luați înălțimea media a munților pe care ați urcat atunci și împărțiți-o la 40. Cei mai bătrâni. Cei tineri înmulțiți-o cu 40. Fiți siguri că îi găsiți pe cei mai în vârstă când coborâți de pe munte. Unde scrie Cabană. Sau Bar. Că doar n-or sta în ploaie și în zăpadă să vă aștepte. Și mișcați-vă mai repede, ei cum de au coborât deja?

Aici ar trebui ca textul ăsta să se termine dar eu zic că nu trebuie un final. Pentru că și povestea clubului ”Creasta Cocoșului” e fără sfârșit.”