În data de 16 noiembrie se vor împlini 72 de ani de la adoptarea Constituţiei UNESCO, aceasta reprezentând actul de naştere al acestei organizaţii. UNESCO a fost fondată după cel de-al Doilea Război Mondial de 20 de state, iar obiectivul declarat încă de atunci este acela de a contribui la pacea mondială şi la colaborarea între naţiuni prin cultură, ecologie, educaţie şi ştiinţă. România a aderat la UNESCO în data de 27 iulie 1956.
Scopul organizației este acela de a contribui la pacea și securitatea lumii, pentru stabilirea unui respect universal față de justiție, pentru corectitudinea justiției și pentru drepturile și fundamentele omului liber, indiferent de rasă, sex, limbă sau religie. Schimbările climatice, creşterea nevoilor populaţiei, coroborate cu resursele limitate reprezintă, de asemenea, provocări din agenda UNESCO
Ziua Patrimoniului Mondial UNESCO din România a fost instituită prin Legea nr. 160/2013. Potrivit expunerii de motive a iniţiatorilor prezentei legi, postate pe site-ul www.cdep.ro, la cea de-a 34-a sesiune a Comisiei pentru Patrimoniu Mondial (2010), s-a hotărât ca data de 16 noiembrie să fie sărbătorită ca Zi a Patrimoniului Mondial. Prin declararea la nivel naţional a Zilei Patrimoniului Mondial, se promovează elementele noastre de patrimoniu mondial, pentru o mai bună cunoaştere a acestora, precum şi locul pe care îl ocupă cultura română în cadrul valorilor culturale internaţionale. De asemenea, se evidenţiază necesitatea protejării şi conservării acestora, oferindu-se, în acelaşi timp, şi un plus de imagine la nivel internaţional. Ziua de 16 noiembrie a fost aleasă pentru că are o însemnătate aparte: la 16 noiembrie 1972, la Paris, în cadrul celei de-a XVII-a sesiuni a Conferinţei generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (desfăşurată între 17 octombrie şi 21 noiembrie 1972), statele membre ale UNESCO au adoptat Convenţia privind Protecţia Patrimoniului Mondial Cultural şi Natural.
Patrimoniul mondial UNESCO din România include în prezent în lista sa șase situri culturale ( Bisericile din Moldova, Mănăstirea Horezu, Satele cu biserici fortificate din Transilvania, Cetățile dacice din Munții Orăștiei, Centrul Istoric al Sighișoarei și Bisericile de lemn din Maramureș) și două situri naturale (Delta Dunării și Pădurile secular virgine de fac din Carpați și alte regiuni ale Europei) Pe lângă obiectivele înscrise în lista Patrimoniului Mondial, statele membre pot păstra o listă de obiective indicative pe care le consideră potrivite pentru o viitoare nominalizare, unde țara noastră are înscrise 15 obiective. De asemenea, România are înscrise 7 bunuri culturale imateriale pe Lista reprezentativă a Patrimoniului Mondial Imaterial (Doina, Ritualul Căluşului, Ceramica de Horezu, Colindatul de ceată bărbătească, Feciorescul de Ticuș, Meșteșugul țeserii covoarelor tradiționale de perete din România și Practicile culturale asociate zilei de 1 Martie).
La nivelul județului Maramureș ne mândrim cu prezențe foarte importante pe listele UNESCO: Bisericile de lemn din Budești, Desești, Bârsana, Poienile Izei, Ieud Deal, Șurdești, Plopi, Rogoz – pe lista patrimoniului mondial material; Codrii seculari de la Groșii Țibleșului și Strâmbu Băiuț – pe lista patrimoniului mondial natural; Rezervația biosferei Pietrosul Rodnei – pe lista obiectivelor indicative.